Lacrimi...doar lacrimi...si as minti daca as spune ca sunt lacrimi de fericire...
Ganduri, bucurii,vise,suferinte si dorinte...Oare cu cine as putea sa le impartasesc? Oare pe cine as putea sa sun la miezul noptii sa`i spun sa vorbeasca cu mine, fara sa se supere?...acum nici eu nu mai stiu pe cine...:|
Nu este vorba despre mine, nici despre tine...este vorba de prietenia pe care am legat`o care, oricat de trist ar fi, va ramane doar o amintire.Tot timpul ne`am bazat una pe alta, eu am avut parte de sustinerea ta, dar si tu de a mea.Nu regret ca am ajuns sa ne cunoastem asa de bine reciproc, intr`un timp relativ scurt...din pacate a fost putin sau nu am stiut noi sa profitam de el.
Nu cred ca ne asteptam amandoua la acest sfarsit, dar poate este mai bine asa. De multe ori s`a rupt firul prieteniei noastre si noi l`am legat la loc, dar cum se spune nodul ramane...si deja sunt prea multe noduri.A sosit momentul cand am cazut amandoua, dar cand ne`am ridicat am luat`o pe drumuri diferite.
Acum am o amintire veche care vrea sa para ca am avut ce mi`am dorit, dar se inseala...
